În Noiembrie 2019 am vizitat pe Gheorghe Ignat (Ghiță) și Puiu la Suceava. Ghiță și Puiu au o hală de producție ambalaje și angajează foști deținuți, oferindu-le un loc de muncă, cazare, masă și ajutor să se reintegreze în societate. Firma lor produce ambalaje pentru Mesopotamia, Spartan, Salad Box și multe alte restaurante Fast Food din țară. I-am cunoscut la conferința Business as Mission în București și am fot impresionat de povestea lor.

Am ajuns pe la ora 14 la sediul firmei lor de lângă Suceava, am stat de vorbă cu fiecare și mi-au povestit cu entuziasm despre trecutul lor, despre angajați ai căror vieți au fost transformate și despre proiectele lor de viitor.

Cum ați început afacerea voastră? (Puiu)

De mic am visat să fac lucrarea lui Dumnezeu. Doream să merg misionar sau să mă implic în proiectele bisericii. M-am rugat pentru asta și Dumnezeu mi-a arătat o oportunitate să cumpăr o tipografie în prag de faliment. Am preluat-o în 2009, am plătit datoriile, am început să învestesc în această afacere, și în 2013 am accesat fonduri europene și am reușit să cumpărăm echipamente mai performante. Tot în 2013 am inițiat împreună cu câțiva tineri un grup de rugăciune. Unul din tineri din grupul acesta mi-a spus că are un prieten care îl caută pe Dumnezeu și l-a adus la grupul nostru pe Ghiță. Era într-o situație grea în ce privește afacerile, era asociat într-o afacere și partenerul lui încerca cumva să scape de el. A ajuns într-o situație materială dificilă. Ne-am rugat pentru el și am simțit nevoia să ne asociem ca și parteneri de business. Am mers la Cluj, la Salad Box, să le oferim serviciile noastre. Făceam pliante și cataloage. Ei ne-au spus că au nevoie cutii. Aveam gândul acesta de la Dumnezeu, că ambalajele o să aibă viitor în România. Eu am făcut manual niște cutiuțe pentru cineva din București și atunci am realizat că cererea pentru ambalaje este mare. Am împrumutat bani și am cumpărat mașina pentru producție ambalaje.

Cum ați început misiunea voastră? (Puiu)

Ghiță a trebuit să plece la închisoare să ispășească o pedeapsă, pentru niște fapte pe care le-a făcut înainte de a se întoarce la Domnul iar eu am rămas să continui afacerea. Nu a fost ușor, aveam multe probleme dar știam că prima misiune pe care mi-a dat-o Domnul ca om de afaceri a fost să fiu alături de Ghiță și familia lui. Aveau nevoie de sprijin material. Ghiță a început o misiune acolo în închisoare, a făcut un grup de studiu Biblic și rugăciune, a început să vorbească cu oamenii despre Domnul și oamenii din închisoare au început să se întoarcă la Domnul și să primească botezul. Pentru unii dintre ei a venit vremea să fie eliberați și Ghiță m-a sunat și m-a rugat să facem ceva pentru ei. Nu îi cunoșteam și aveam o părere nu prea bună despre ei, dar Ghiță a dus o muncă grea de lămurire cu mine. Eu eram sub presiunea problemelor tehnice și administrative ale companiei și nu îmi mai stătea capul la misiune. Mă gândeam că după ce rezolv problemele acestea urgente o să mă gândesc ce mai putem face. În final, am acceptat, a venit primul om care s-a eliberat, apoi al doilea și al treilea. Le-am căutat gazdă, i-am ajutat să își plătească datoriile urgente pe care le-au făcut înainte de a merge la închisoare, am suportat cheltuielile lor cu îmbrăcăminte și mâncare pentru prima lună. Nu eram într-o situație în care să ne putem permite asta, dar am făcut eforturi să le asigurăm strictul necesar și Dumnezeu ne-a binecuvântat astfel încât afacerea să nu aibă de suferit. Așa, unul câte unul, au venit cei din închisoare și acum avem vreo șapte persoane care au fost eliberați din închisoare și lucrează la noi. După o vreme unii pleacă de la noi și vin alții. Unul dintre ei a plecat de curând la Iași și și-a reluat studiile pe care le-a întrerupt din cauza închisorii. Alții au plecat în străinătate la lucru. Noi suntem ca o rampă de lansare pentru ei. Dacă nu ar avea această rampă de lansare, foarte probabil ar ajunge înapoi în închisoare.

Ce planuri de viitor aveți? (Puiu)

Lucrăm acum să amenajăm un centru social pentru foști deținuți la Berești. Am primit prin harul Domnului o clădire acolo, care trebuie amenajată. Vrem să construim un centru unde să îi primim pentru un an, să le oferim cursuri, să învețe bunele maniere, cum să se comporte în societate dar și o profesie. Nu cred că o să le oferim pentru început o diplomă oficială, e destul de greu să faci așa ceva, dar o să învețe deprinderile, să știe să lucreze într-o spălătorie, vulcanizare, cizmărie sau tipografie. O să căutăm firme din apropiere unde pot să facă practică și eventual să fie angajați după ce învață. Pentru cei care lucrează la noi acum avem o casă închiriată și avem un băiat de încredere, eliberat din închisoare, pe nume Robert, care stă de mult acolo cu ei și se ocupă de ei. Dacă ei ar sta singuri în această perioadă, nu ar plăti apa, gazul, chiria, ar reveni la vechile obiceiuri și nu ar rezista mult.

Pentru cât timp stau în această casă? (Puiu)

În medie stau de 6 luni, până își găsesc ceva mai bun. De exemplu, avem o familie soț și soție care lucrează la noi și de curând și-au găsit o casă unde să stea. El a fost deținut, soția lui l-a părăsit, dar după ce s-a eliberat a revenit la el, s-au căsătorit legal, au închiriat o casă și acum sunt în proces să își primească copii înapoi, deoarece au fost preluați de protecția copilului. Acesta e un caz care avem speranță că o să fie bine. Sunt și multe decepții, oamenii nu îi poți schimba în câteva zile sau în câteva luni. Chiar dacă în închisoare se pocăiesc, primesc pe Cristos, venind afară se lovesc de o altă lume, pentru care nu sunt pregătiți. Uneori trebuie să închidem ochii la toate greșelile pe care le fac ei și să acoperim pagubele. Alteori a trebuit să creăm locuri de muncă ca să putem primi oameni noi. Și am creat special pentru ei. Avem un an și jumătate de când am început să îi primim aici și încă nu avem foarte multe povești de succes.

Cum merg vânzările? (Puiu)

Avem câțiva oameni de vânzării și avem un web site, dar peste toate astea vedem cum Dumnezeu ne binecuvintează și și ne răsplătește avem mult mai multe vânzări decât firme care sunt mult mai pregătite decât noi pe această parte.

Cum o să ajute centrul de reabilitare la realizarea misiunii voastre? (Puiu)

O să fie o activitate separată de ce facem aici. Acolo vom putea primi mult mai mulți decât aici. O să le dăm o direcție. O să ne adresăm și administratorilor de firme, și o să îi încurajăm să îi primească să lucreze pentru ei după ce termină acest an de formare la noi. Mulți nu îi primesc acum pentru că nu au încredere în ei. Dar dacă vor sta un an la noi și vor învăța ce înseamnă un comportament normal în societate, vor învăța o meserie și vor face practică la o firmă în acest timp, sperăm să fie deschiși să le ofere un loc de muncă.

Ce visezi pentru viitor? (Puiu)

Vreau să văd oameni care se reabilitează, își refac familiile și ajung să fie chiar și în poziții de conducere în firma noastră sau în alte firme. M-aș bucura să văd că acești oameni respinși de societate devin oameni de bază în societate. Mi-ar plăcea să văd și că ei cred în Isus și sunt născuți din nou, dara asta numai Dumnezeu o poate face pentru ei. Sunt câteva biserici în zonă la care pot să meargă dacă vor, uneori îi invităm să citim Biblia împreună și să ne rugăm, dar toate astea sunt opționale. E ușor să disprețuim pe aproapele nostru, nu este nevoie să învățăm asta, mai ales pe cineva care a ieșit din închisoare. Comportamentul unora dintre ei este răspuns la disprețul pe care îl primesc din partea celor din jur. Unii spun că oricum oamenii au o părere proastă despre noi, ce putem să facem mai mult de atât?

Care este viziunea voastră (Ghiță)

Viziunea noastră este să ne dezvoltăm să putem crea cât mai multe locuri de muncă pentru oameni care se eliberează din închisoare, persoane care se lovesc de refuzul societății de a le acorda o a doua șansă. Noi suntem administratori a ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Urspack nu este nici al meu nici a lui Puiu, Dumnezeu ni l-a dat ca să putem realiza această misiune. S-a creat aici un mediu plăcut, creștin aș putea spune, pentru că unii dintre ei s-au întors la Domnul. Ceilalți vin și văd că în jurul lor oamenii nu se ceartă, nu înjură și ei trebuie cumva să se adapteze, la început de rușine. Am început să finanțăm împreună cu alți parteneri amenajarea unui centru de reabilitare și inserție socială, prin fundația Fight for Freedom. Avem acum un proiect care se numește eliberare prin lecturare. Ducem câteva sute de cărți creștine în toate penitenciarele din România. Am ajuns la al unsprezecelea penitenciar acum.

Noi ne punem la dispoziția lui Dumnezeu ca și companie și dăm o șansă oamenilor. Procentul de reabilitare nu o să fie 100%, există un procent mare de nereușită. Nu toți primesc pe Cristos și nu toți se întorc la Dumnezeu, dar cel puțin apucă într-o direcție bună. Noi punem sămânță în inima lor și Dumnezeu face să crească.

Care sunt provocările voastre? (Ghiță)

Sunt multe provocări, nu e ușor de lucrat cu oamenii care ies din penitenciare. Sunt mulț care aduc după ei tot felul de probleme, dar nu ne bazăm pe noi, ci ne bazăm pe ceea ce Dumnezeu poate să facă. Dacă ar fi să facem noi, cred că nu am putea rezista. Noi facem afaceri prin credință. De multe ori am zis că de data asta nu o să o mai scot la capăt, nici cu oamenii și nici cu cheltuielile și Dumnezeu a intervenit. Avem cheltuieli în plus pentru că angajam astfel de oameni și ca oameni de afaceri ne gândim cum să facem profit. Sunt cheltuieli în plus cu cazarea haine, mâncare și instruirea lor. Cheltuim, sume importante cu ei la început și sperăm să recuperăm în timp. Un băiat ne-a stricat o cantitate mare de carton, materia primă pentru cutii. L-am urmărit, și am zis că dacă face asta în batjocură, nu merită să rămână aici, îl trimitem acasă, dacă pot să spun așa, dar el nu are casă. Am observat că el, efectiv nu putea să facă operațiile necesare, dar acum de ceva timp este unul din oamenii de bază acolo. Deci se poate, dar până să ajungă aici a stricat mult carton și l-am aruncat la gunoi. Și ne durea inima pentru asta. Domnul Isus a zis să aruncăm asupra lui tot și m-am rugat și am zis, Doamne, și cheltuiala asta tot asupra ta o arunc, că de la Tine strică, nu de la mine, dăi mai repede înțelepciune, să facă ce trebuie, că nu cheltuie de la noi, cheltuie de la tine.

Crezi că e posibil să avem o comunitate de învățare pentru cei care fac Afaceri ca Misiune în românia? (Puiu)

Eu aș vrea ca toți creștinii care facă afaceri, să îl gândească în felul acesta, ca misiune, pentru că până la urmă, asta e chemarea noastră pe pământ. Noi suntem ucenicii lui Cristos și suntem trimiși mai departe să facem ucenici ai lui. Eu nu văd viața de creștin altfel, decât să faci voia lui Dumnezeu și să câștigi oameni pentru Cristos. Un ucenic a lui Isus nu se mai gândește la foloasele lui ci folosește toate resursele lui pentru Împărăția lui Dumnezeu. Cred că o comunitate de învățare ar fi foarte bine venită. Noi putem oferi din scurta noastră experiență, dar am putea de asemenea să învățăm de la alții și să găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm. E mult mai ușor și mai simplu să lucrezi în echipă decât de unul singur.

Crezi că e posibil să avem o comunitate de învățare pentru cei care fac Afaceri ca Misiune în românia? (Ghiță)

Cum am putea să devenim mai puternici dacă nici măcar nu știm unii de alții? Dacă putem să ne conectăm cumva cei care facem Afaceri ca Misiune, s-ar putea naște idei frumoase. Eu cred că nu există un creștin care face Afaceri ca Misiune și să nu dorească să își cunoască frații, oameni care fac același lucru ca și el. Impactul pe care am putea să îl avem ar fi mult mai mare pentru că am avea o bază de idei dezvoltate și oportunități noi.

Descoperă mai mult pe site-ul Urspack!

Articolul anteriorTurbocam
Articolul urmatorDECE Clothing